Romana | dex98
1. CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într-o pădure cură at de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povarnis acoperit cu vii. - Cura + suf. -ătură.'
|
dlrm
2. CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într-o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrnis acoperit cu vii. - Din cura2 + suf. -(ă)tură
|
dor
3. curătúră s. f., g.-d. art. curătúrii; pl. curătúri
|
sino
4. CURĂTÚRĂ s. v. parchet.
5. CURĂTÚRĂ s. (înv. si pop.) posadă, (pop.) laz, (înv. si reg.) secătură, seci, (reg.) gărină, pârloagă, tăietură, (Bucov., Maram. si nordul Transilv.) runc, (prin Maram.) săcsie, (Ban.) târsaică, târsă, (prin Transilv.) târsătură, (
|
|
|
